marți, iunie 23, 2009

Serie Avatare I

Prima serie de avatare expusă pe blog,deci:

Timpul

Timpul deci,timpul.
De Ana-Maria şi Ioana


Eu şi Ana pe o bancă la umbra unui cireş vorbim despre timp şi spunem:
Timpul este un parazit infect care trăieşte după urma noastră,noi îl ţinem în viaţă şi tot noi îl blestemăm,îl cinstim cu înjurături şi dăm vina pe el din orice ,da .
Timpul nu vine şi pleacă,timpul trece dragilor trece se duce în faţă creează un viitor tot din vina noastră.
O ţigare n-ar mai arde "cu timpul" dacă nu i-am da noi foc , deci dragi ce vreţi voi să fiţi timpul e precum Bush , un mare nimic.,un parazit dependent de noi,dependent de viaţă.


marți, iunie 09, 2009

Lumea mea scrisă din colţuri.

Lumea e in continua miscare,face ca totul sa treaca,fara viata timp n-ar exista si...

Mania mea e neputincioasa,dreptatea mea nu dispune de alianta.
Se aduna tot ca sa dispara,orice drum lung ajunge o povara.
Aseara,acum defapt in zilele ce vor veni,cuvintele mele nu vor mai fii.
Vor muri intr-o zii colorata de vara,urasc vara!
Ma umple de nervi caldura de afara si veselia artificiala.
Mestec timp si inghit spatiu pe beaturi lente de amintiri.
Ma inec in gandurile din priviri.
Suspin ascuns,ca-n lumea asta...draci - copii,nu ai voie sa fii slab!
Trag fumul in piept sperand ca am mai omorit o parte din mine fizic,in balanta cu ce a murit deja psihic.
Am cedat,am cedat de multe ori,repet si spun ce simt nu dau sfaturi,ceas nu am...deci nici timp.
Ca ma cert cu el de luni incoace.
Am auzit o replica frumoasa...la icoana numita televizor si suna cam asa:
"Ti-ai uitat trecutul,dar trecutul nu te va uita niciodata!"

Nu ai scapat,n-ai scapat

luni, iunie 08, 2009

Pictures

Primele poze postate cu mine pe blog.




@ 07/June 2009

duminică, mai 17, 2009

Despre mine[eu dreapta sau stânga în original]

Sunt genul ăla prost de om,prea sensibil cu toate armele ridicate.
Eu sunt omul ăla care iubeşte dreptatea şi se chinuie să lupte pentru ea.
Omul ăla săturat de toate,care se îneacă în propria monotonie în fiecare zii senilă de un anume anotimp.
Cred că-s omul ăla..
Ăla ce bate câmpii să-i alerge,prea rătăcit în el.
Săracul omul ăsta...care defapt sunt eu,omul ăsta care s-a schimbat şi-o să se schimbe mereu.
Care merge aiurea prin oraş cu o pereche de căşti în urechi,în căutare de nimic special sau poate de un apus diferit,că iese la lăsarea nopţii unde teoretic e linişte.
Vrea linişte,în capul lui e tot timpul zgomot şi mare agitaţie e acolo.
Urăşte liniştea dar,îi e prea teamă să se întâmple ceva,mereu se roagă să nu se întâmple nimic.
Poate vrea un mers pe loc...defapt nu vrea nimic.
Îi place de cine e dar zice că nu de cine o să fie,
Se tot chinuie să nu se lase tras de lumea asta,doar un om.
Râde cu gândul la alte gânduri.
Îl scârbeşte lumea de afară,îşi petrece timpul...mâncându-l 
Vede prin ochii tuturor şi nimeni prin ai săi,se pierde la nimicuri şi-a încetat demult să vadă ceva bun în fiecare.
Ar trebui să se facă auzit dar în orice caz,o să tacă ca deobicei.